7 moduri în care plasticul ne otrăvește organismele și mediul ambiant

Plasticul nu dispare nicăieri, niciodată. Se fragmentează pănă la particule de dimensiunea micro (între 1 micrometru, µm și 5 mm) și nano (mai mici de 1 µm). A fost găsit în gheața din Arctica, unul dintre cele mai îndepărtate și neospitaliere locuri de pe planetă; pe fundul celei mai adânci depresiuni oceanice din lume, la 36.000 de metri sub nivelul mării și în alte locuri neașteptate.

Este prezent în apa de la robinet. Murdărește plajele din întreaga lume. Great Pacific Garbage Patch, o colecție de resturi plutitoare care se întinde pe o suprafață aproximativ egală cu cea a Franței, între California și Hawaii, ar conține aproximativ 1,8 trilioane de bucăți de plastic. Se află în aerul „cel mai curat” de deasupra muntelui Everest.

Se află în peștele pe care îl mâncăm, precum și în fructe și legume. Se află chiar și în ploaie.

După cum scrie autorul, Matt Simon, în lucrarea A Poison Like No Other: How Microplastics Corrupted Our Planet and Our Bodies: „Am contaminat fiecare colț al Pământului”.

Să te descurci cu plasticul aruncat este destul de rău, dar atunci când acesta începe să se descompună încep adevăratele probleme. Chiar lucrul care face plasticul atât de util și omniprezent — rezistența sa — înseamnă că nu dispare niciodată cu adevărat. Pur și simplu devine din ce în ce mai mic: în cele din urmă suficient de mic pentru a intra în corpul nostru.
Într-adevăr, microplasticele — fragmente minuscule de plastic care măsoară mai puțin de cinci milimetri — au fost găsite încorporate în placenta umană, în sânge, în inimă, în ficat și în fecalele bebelușilor.

Efectele dăunătoare ale plasticului și microplasticelor asupra ecosistemelor și mediului sunt relativ bine documentate. Pentru viața marină, plasticul a transformat oceanul într-un adevărat câmp minat, fie că este prins în plase, fie că mănâncă plasticul crezând că este mâncare. Și pe uscat, plasticul ucide elefanții, ratonii, hienele, zebrele, tigrii, cămilele, vitele și multe altele din Sri Lanka.

În 2020, un studiu unic a explorat modul în care microplasticele pot afecta fauna solului. Acesta a arătat că poluarea cu microplastice a dus la scăderea speciilor care trăiesc sub suprafață, cum ar fi acarienii, larvele și alte animale. Declinul acestor specii duce la un sol și un teren mai puțin fertile.

Cu toate acestea, impactul plasticului asupra sănătății umane a rămas mai evaziv.

În ultimii 70 și ceva de ani, am folosit plasticul ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine (la propriu). Abia în ultimii ani, lumea se trezește cu întârziere la numeroasele riscuri pe care le prezintă materialele plastice pentru sănătate: de la rate ridicate ale avorturilor spontane la pubertate precoce.

S-ar putea să vă întrebați, dacă materialele plastice sunt atât de otrăvitoare, de ce lumea nu se revoltă în legătură cu omniprezența lor continuă?
Profesoara Sarah Dunlop, șefa departamentului de mase plastice și sănătate umană din cadrul Fundației Minderoo, sugerează că este din cauză că lumea pur și simplu nu știe: „Ei cred că plasticul este simplu și sigur. Dar nu este așa. Este complex și toxic”.

Pentru o lungă perioadă de timp, ideea că tutunul cauzează probleme de sănătate a fost relegată la teoreticienii conspirației care intenționau să distrugă distracția și timpul de fumat al tuturor. În realitate, companiile producătoare de țigări aveau dovezi științifice încă din anii 1950 că produsul lor era mortal, însă Philip Morris nu a recunoscut public acest lucru decât peste 40 de ani mai târziu.

Cel puțin 4.200 de substanțe chimice prezente în materialele plastice sunt considerate foarte periculoase și au legătură cu sănătatea umană, cum ar fi cancerul. Și mai înfricoșător este ceea ce nu știm încă.
Există peste 16.000 de substanțe chimice utilizate în materialele plastice, dintre care cel puțin 11.000 nu au fost evaluate pentru sănătatea umană.

Deoarece materialele plastice sunt supuse uzurii și ruperii, substanțele chimice se pot scurge în timpul procesului de fabricație. În urmă cu câțiva ani, o echipă de oameni de știință americani a supus pungile de cumpărături de unică folosință la mai multe zile de simulare a luminii solare, pentru a imita condițiile pe care le-ar întâlni „în natură”. Aceștia au constatat că o singură pungă de la CVS degaja mai mult de 13 000 de compuși; o pungă de la Walmart degaja mai mult de 15 000. Steve Allen, cercetător la Ocean Frontier Institute din Canada, trece la subiect: „Dacă aveți un IQ mai mare decât temperatura camerei, trebuie să înțelegeți că acesta nu este un material bun de avut în mediu”.

Microplasticele, între timp, nu numai că elimină substanțe chimice nocive, ci le și atrag. Substanțele persistente, bioacumulative și toxice (PBT) sunt o amestecătură de compuși nocivi. La fel ca microplasticele, care sunt adesea denumite MP în literatura științifică, PBT sunt peste tot în zilele noastre. Atunci când PBT-urile întâlnesc MP-uri, se lipesc de acestea. „De fapt, materialele plastice sunt ca niște magneți pentru PBT-uri”, este formularea Agenției pentru Protecția Mediului. Consumul de microplastice este astfel o modalitate bună de a înghiți otrăvuri vechi.

Iată doar câteva exemple ale modului în care plasticul ne otrăvește:

1. Avorturi spontane și nașteri de copii morți
Cu mai bine de un deceniu în urmă, un grup de cercetători de la Universitatea de Stat din Washington a dezvăluit că Bisfenolul A (BPA), o substanță chimică utilizată în mod obișnuit în fabricarea plasticului, era dăunătoare pentru sistemul reproducător al femeilor.

Studiul a constatat că substanța chimică interferează cu hormonii responsabili pentru reproducere — o interferență care poate duce la avort spontan și chiar la nașterea de copii morți.

În urma concluziilor studiului, Administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA) a încetat să mai autorizeze utilizarea BPA în biberoane și în ambalajele formulelor pentru sugari. Cu toate acestea, în ciuda clasificării sale ca substanță chimică periculoasă, BPA este încă utilizat în plasticul pentru ambalarea alimentelor, inclusiv în cutiile de plastic, în straturile de protecție pentru conserve și în echipamentele de prelucrare a alimentelor.

În SUA, o coaliție de grupuri de mediu și de sănătate publică solicită FDA să înăsprească limitele pentru bisfenol A și înlocuitorii acestuia în materialele plastice care intră în contact cu alimentele, în timp ce Comisia Europeană abia a început să se gândească la eliminarea treptată a utilizării acestei substanțe chimice controversate în materialele care intră în contact cu alimentele.

Cu toate acestea, industria petrochimică, sprijinită de FDA, susține că reglementările actuale privind BPA sunt adecvate și că probabilitatea ca BPA să cauzeze probleme de sănătate este minimă. Ne întrebăm de ce.

2. Tulburări de neurodezvoltare la copii
Aproximativ unul din șase copii din SUA are o tulburare de neurodezvoltare, adică aproximativ 17% din totalul copiilor. Ratele de prevalență ale acestor tulburări, inclusiv ADHD, tulburări din spectrul autist, tulburări cognitive (pierderea IQ-ului), dislexie, performanțe academice reduse, modificări comportamentale și reduceri ale volumului creierului par să fie în creștere.

Un studiu din 2023 s-a adăugat la știința în creștere care descoperă potențiale conexiuni între substanțele chimice comune din plastic și tulburările de neurodezvoltare.

„Există un corp extins de dovezi pentru o relație între tulburările de neurodezvoltare și poluanții de mediu, cum ar fi plastifianții”, notează cercetătorii.

„Nu este legal să expui în mod deliberat oamenii la substanțe chimice toxice, dar totuși o facem — în fiecare zi. Nici măcar bebelușii nu pot scăpa. Ei vin pre-poluați cu efecte asupra sănătății pentru tot restul vieții lor”, a declarat profesorul Dunlop.

3. Defecte de reproducere și genitale
După cum se arată în raportul 2023 al Comisiei Minderoo-Monaco privind materialele plastice și sănătatea umană, există dovezi că BPA provoacă modificări ale organelor genitale ale fetițelor nou-născute (și distanța clitorisului) și ale băieților nou-născuți.

Într-adevăr, încă din 2008, au fost găsite legături între ftalați și defectele de reproducere și genitale.

4. Alergiile
Aproximativ 300 de milioane de persoane din întreaga lume suferă în prezent de astm, iar prevalența acestuia crește cu 50% în fiecare deceniu.

În 2017, un grup de oameni de știință germani a demonstrat că ftalații pot crește considerabil riscul de alergii în rândul sugarilor și copiilor, inclusiv astm și eczeme.

5. Pubertate precoce la fete
Ftalații au fost legați de pubertatea precoce la fete. 

Un studiu de referință publicat de cercetători din Puerto Rico a constatat „o posibilă asociere între plastifianții cu activitate estrogenică și antiandrogenică cunoscută și cauza dezvoltării premature a sânilor într-o populație umană de sex feminin”.

Un alt studiu publicat în 2009 a constatat, de asemenea, o legătură între dezvoltarea precoce a sânilor și expunerea la ftalați în rândul fetelor din Taiwan.

Deși aceste studii nu au găsit legătura de cauzalitate, ele ridică cu siguranță o mulțime de întrebări cu privire la rolul pe care îl joacă ftalații în pubertatea precoce în rândul fetelor tinere.

6. Număr scăzut de spermatozoizi
În 2022, o echipă de cercetători internaționali a publicat o analiză globală care a arătat că concentrațiile de spermatozoizi în spermă au fost în cădere liberă în ultimii 50 de ani.

În același an, un studiu condus de Andreas Kortenkamp, profesor de toxicologie umană la Universitatea Brunel, a oferit o evaluare în premieră a impactului substanțelor chimice găsite în materialele plastice de zi cu zi asupra concentrației și numărului de spermatozoizi.

Lucrarea lui Kortenkamps a constatat că substanțele chimice precum ftalații sunt „factori de deteriorare a calității spermei”.
 

7. Agresivitate și hiperactivitate
Atunci când mamele au fost expuse la BPA în timpul sarcinii, studiile au arătat că micuții lor erau mai hiperactivi și mai agresivi. 

În loc de concluzie:
„Companiile continuă să opteze pentru utilizarea plasticului lor, deoarece spun că este un material atât de ieftin. Dar plasticul nu este ieftin”, susține avocatul mediului Melissa Valliant. „Întrebați-i pe cei care locuiesc printre instalațiile de producție a plasticului din Aleea Cancerului din Louisiana sau Port Arthur din Texas dacă ei cred că plasticul este ieftin… Plasticul este ieftin doar pentru producători; persoanele fizice, în special cele din comunitățile de justiție de mediu, plătesc un preț foarte ridicat.” 

======================== ===== ===== 
Bibliografie relevantă

======================== ===== ===== 

Dr. Tracey Woodruff, articole:

1. Environmental Exposures and Adverse Pregnancy Outcomes: A Review of the Science

   Published in Reproductive Sciences, explores how pollutants impact pregnancy outcomes​

2. PCB Body Burdens in US Women of Childbearing Age

   Discusses polychlorinated biphenyl exposure in women, published in Environmental Research​

3. Methodological Issues in Studies of Air Pollution and Reproductive Health

   Reviews challenges in researching pollution effects, published in Environmental Research​

4. Air Pollution and Childhood Respiratory Allergies in the United States

   Focuses on the link between air pollution and childhood health, published in Environmental Health Perspectives​

5. Examining Joint Effects of Air Pollution Exposure and Social Determinants of Health

   Published in Environmental Health Perspectives, this study examines how social factors and pollution jointly affect vulnerable populations​

Richard Thompson, articole:

1. Microplastics in the Marine Environment

   Foundational study detailing the distribution and impact of microplastics on marine ecosystems​

2. Sources, Fate, and Effects of Microplastics in the Marine Environment

   Examines the lifecycle of microplastics and their ecological consequences​

3. Plastics, the Environment and Human Health

   Explores the broader implications of plastic pollution, published in Philosophical Transactions of the Royal Society B​

4. Lost at Sea: Where is all the Plastic?

   A pivotal article that quantified marine plastic pollution, highlighting its accumulation in oceans​