Campionii nevăzuți ai Moldovei în 2026

Read this Article in English.pdf >>

Într-o economie de doar 14 miliarde de dolari, cuprinsă între războiul din Ucraina și incertitudinea energetică, cinci companii moldovenești reușesc ceea ce puțini ar fi crezut posibil: să concureze – și să învingă – pe piețele globale. Noction, un specialist în optimizarea rețelelor internet, se bate de la egal la egal cu giganții americani din Silicon Valley. Tiferet controlează 95% din exporturile moldovenești de fructe congelate către Uniunea Europeană. Santino-Service își vinde ghivecele de flori în peste 30 de țări. Toate împart aceeași caracteristică: lideri de nișă, practic necunoscute marelui public.

Acești „campioni ascunși” – un termen inventat de Hermann Simon pentru a descrie firme lider pe nișe înguste – reprezintă o poveste de succes neașteptată pentru Republica Moldova. Un raport recent al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) din august 2025 identifică cinci astfel de companii, comparativ cu zero în 2019. Trei dintre ele au apărut în ultimii cinci ani. Pentru o țară obișnuită cu narațiunile despre migrație și stagnare, această evoluție merită atenție.

Strategia nișei

Ceea ce face aceste companii remarcabile nu este dimensiunea – niciuna nu figurează în clasamentele Fortune 500 – ci focalizarea obsesivă. Spre deosebire de conglomeratele care diversifică excesiv, campionii moldoveni au înțeles că adevărata putere vine din specializare. Noction nu încearcă să fie următorul Google; oferă algoritmi superiori pentru o problemă tehnică specifică: optimizarea rutelor BGP. Tiferet nu vinde orice fruct, a perfecționat lanțul rece pentru produsele sale congelate (căpșuni, zmeură, mure, vișine, cireșe, coacăze, prune, caise) destinate unui client european exigent.

Această strategie le-a permis să supraviețuiască șocurilor care au zdrobit firme mai mari. În timpul pandemiei, investițiile anterioare în digitalizare s-au dovedit decisive. Când războiul din Ucraina a perturbat comerțul regional, managementul financiar conservator – mai degrabă germanic decât anglo-saxon în prudența sa – a oferit rezerve pentru a rezista. Raportul BERD notează că aceste companii nu s-au extins prin îndatorare agresivă, ci prin reinvestirea profiturilor. Plictisitor pentru investitorii de pe Wall Street, poate, dar eficient pentru supraviețuire.

Două lumi, același succes

Contrastul între Noction și Tiferet ilustrează versatilitatea modelului. Prima operează în lumea dematerializată a software-ului, unde avantajul competitiv vine din inteligență și algoritmi. A doua transformă produse agricole – merele și cireșele din livezile moldovenești – în mărfuri standardizate pentru supermarketuri europene. Una vinde biți; cealaltă vinde vitamine congelate. Ambele însă exportă cunoaștere specializată.

Această diversitate sectorială sugerează că fenomenul nu este limitat la tehnologie, domeniul preferat al entuziaștilor globalizării. Alte companii descoperite, precum Stejaur, produce mobilier personalizat, Santino-Service — articole din plastic, Power IT — soluții software. Lista acoperă atât manufactura tradițională, cât și serviciile digitale. Lecția este clară: avantajul competitiv nu aparține unui sector, ci unui model de gândire.

Limitele succesului

Totuși, seria de succes ascunde provocări structurale. Multe dintre aceste companii au ajuns la o dimensiune în care fondatorii – adesea antreprenori vizionari, dar fără experiență în managementul corporativ complex – trebuie să delege puterea. Tranziția de la startup-ul condus carismatic la organizația profesionalizată distruge mai multe firme decât recunosc manualele de business.

Accesul la capital rămâne problematic. Băncile moldovenești preferă să finanțeze imobiliare și comerțul local, nu expansiunea globală a firmelor de nișă. Fondurile de investiții internaționale ignoră piețele considerate prea mici sau prea riscante. Rezultatul este că aceste companii, deși profitabile, nu pot scala la nivelul concurenților lor bine capitalizați din Polonia sau România.

Birocrația adaugă o altă povară. Pentru Tiferet, certificările fitosanitare europene pot întârzia luni întregi. Pentru Noction, protecția proprietății intelectuale în multiple jurisdicții devine un exercițiu kafkian. Stejaur se confruntă cu standarde tehnice care variază de la o țară la alta. Sunt probleme rezolvabile – dar nu fără resurse dedicate.

Modelul exportabil?

Provocarea pentru Moldova este să transforme aceste exemple izolate într-un fenomen sistemic. Germania are peste 1500 de campioni ascunși; Austria, peste 100. Moldova are cinci. Saltul numeric necesită mai mult decât entuziasm: cere reformă educațională pentru a produce ingineri și manageri specializați, infrastructură de cercetare pentru inovație continuă, și politici publice care să înțeleagă diferența dintre a sprijini marii angajatori și a cultiva liderii de nișă.

Există și riscul complacerii. Aceste cinci companii au reușit în ciuda sistemului, nu datorită lui. Tentația guvernelor este să le eticheteze drept „povești de succes naționale” fără a aborda cauzele care fac ca astfel de succese să rămână excepții. Adevăratul test va fi dacă în raportul BERD din 2030 lista va număra 15 companii sau tot cinci.

Deocamdată, campionii nevăzuți ai Moldovei demonstrează un adevăr incomod pentru mulți economiști: dimensiunea unei țări nu determină succesul firmelor ei. Focalizarea, disciplina și înțelegerea profundă a unei nișe pot învinge lipsa de resurse naturale sau accesul limitat la capital. Este un caz care merită studiat – și replicat. Dacă Moldova poate produce cinci astfel de companii într-un mediu ostil, câte ar putea apărea într-unul favorabil?

Dacă trendul actual se menține, din 2023, numărul firmelor radiate continuă să fie mai mare decât cel al firmelor nou create (aproape dublu). Firme nou create în 2023 — 2300 de întreprinderi, iar firme desființate — 4100 de întreprinderi. BNS publică statisticile demografiei întreprinderilor cu o întârziere de 2 ani, conform metodologiei.