Ecocid: Misterul Crimei Împotriva Naturii

Read in English in .pdf format here >>

În bibliotecile întunecate ale dreptului internațional se ascunde un termen de o gravitate apăsătoare: ecocid. Ca într-o sală de anchetă în care Hercule Poirot ar examina probe, să analizăm această crimă împotriva naturii însăși.

Ministrul Mediului din România, Mircea Fechet, declara recent fără echivoc, pentru Digi24: „Am fost în Ucraina de două ori de când a început războiul şi am văzut cu ochii mei pagubele de mediu produse de război. Acolo, se discută despre un veritabil ecocid” — mărturisire care relevă amploarea devastării.

Ecocid-ul este crima sistematică împotriva ecosistemelor naturale, o distrugere masivă și intenționată a mediului care compromite însăși supraviețuirea comunităților vii. Nu este o simplă neglijență — este un asasinat premeditat al naturii.

Precum un detectiv care reconstituie faptele, observăm că ecocid-ul nu respectă granițele politice. ”Mediul distrus de război în Ucraina nu se îmbunătăţeşte odată ce trece de graniţa României” — un adevăr care dezvăluie natura transnaţională a acestei crime.

În această tragedie shakespeariană a naturii, un act decisiv și-a marcat locul în istoria ecocidului: în zorile zilei de 6 iunie 2023, barajul Kakhovka și-a găsit sfârșitul într-o explozie criminală ce avea să remodeleze pentru totdeauna peisajul întregii regiuni. Acum, când se împlinesc aproape doi ani de la această faptă nelegiuită, Ucraina condamnă din nou „tacticile brutale” ale agresorului rus.

Această distrugere a declanșat „una dintre cele mai severe dezastre de mediu din istoria Ucrainei” — un ecocid al cărui ecou va răsuna prin timpuri. UNESCO evaluează că sunt necesari peste 485 milioane USD pentru vindecarea rănilor culturii, mediului și educației, în timp ce UE și IOM au lansat un proiect de 30 milioane EUR pentru restabilirea sistemului de apă afectat.

În cazul războiului din Ucraina, mărturiile sinistraților și rapoartele internaționale confirmă:

• Distrugerea sistematică a ecosistemelor prin inundații masive
• Poluarea solului și apelor cu substanțe toxice eliberate de baraj
• Anihilarea habitatelor naturale prin schimbarea cursului apelor
• Contaminarea pe termen lung a lanțurilor alimentare

Delta Dunării, declarată Rezervaţie a Biosferei în 1990, cu o suprafaţă de 4.178 kilometri pătraţi și circa 10.000 de specii, devine o victimă colaterală. Această bijuterie naturală, care se întinde pe teritoriul ambelor țări, România și Ucraina, suferă consecințele unui ecocid comis de vecinii săi.

Pe termen lung, contaminarea lanțului alimentar și a resurselor de apă cu substanțe toxice poate duce la afecțiuni cronice grave în rândul populației – de la boli hepatice și renale până la tulburări neurologice și cancer. În paralel, distrugerea ecosistemelor afectează profund sănătatea mintală, siguranța alimentară și stabilitatea socio-economică a comunităților direct afectate.

Ecocid-ul nu este doar o crimă împotriva mediului — este o crimă împotriva viitorului și a tinerei generații care va locui pe aceste teritorii. Precum în lucrările lui Henry David Thoreau, adevărul se revelează treptat: distrugerea sistematică a naturii constituie una dintre cele mai grave infracțiuni pe care umanitatea o poate comite împotriva propriei sale existențe.

În această serie de crime fără precedent, natura însăși este atât victima, cât și martorul mut care ne avertizează asupra consecințelor ireversibile ale propriilor noastre necugetate acțiuni.